Cred ca am nevoie de ajutor!

Ajung acasa, ma asez pe canapea trag un fum dintr-o tigara, ciudat in camera era mirosul parfumului tau. Ametesc, mii de voci pun stapanire pe capul meu, parca toti sunt impotriva mea. Poate am gresit cu ceva.. Strig "Ajutoor!" De ce? De ce nimeni nu sare in ajutorul meu? Iau o foaie, un fix si incep sa scriu. Nu-mi vin cine stie ce cuvinte in mintea mea tulburata asa ca incep cu..

"Draga iubitule, imi lipsesti atat de mult..nici nu ai idee. Nu te pot suna, nu pot sa dau de tine, mi-e asa de greu sa stau fara tine. Simt ca trebuie sa fac un lucru.. scot telefonul sa te sun dar nu suna. Scuza'ma, greseala mea, am uitat ca esti plecat din tara. Da-mi un semn ceva, sa stiu ca esti bine. Te iubesc mult! " Ma opresc din scris. Nici nu am idei. Nu-si poate imagina cat imi lipseste de mult si nici cuvinte sa-i scriu nu am sa-i dau de inteles asta. Nu-i pot spune cat sufar cand nu este cu mine. Simt ca a pus stapanire pe mine. As putea evada dar nu vreau, chiar daca stropii de ploaie sunt de alta parere. NU! Nu ma intereseaza ce cred altii. Oh, Doamne, tigara asta imi da dureri mari de cap. Ma duc in dormitor, o sa ma culc. Nu pot sa mi-l te scot din minte, de parca ar fi incuiat intr-un seif iar cheia este aruncata. Nu, sa nu ma intelegi gresit, poate sta, nu ma deranjeaza, el, omuletu' verde, chiar imi face placere sa-l gazduiesc, doar ca imi trec prin minte o gramada de imagini cu el avand tot felul de accidente. Ma rog lui Dumnezeu sa nu pateasca nimic rau. Mi-ar face placere sa mai stau dar ma cuprins somnul...